joi, 26 martie 2009

Ganduri la parada

O masina de citit gandurile… idei indraznete mai avea si Maurois asta, si inca din ’37 ii aparu scrierea cu pricina. Foarte interesanta mi s-a parut concluzia finala a naratorului-personaj, potrivit careia discursurile publice ne feresc de public/ auditoriu, iar travaliul gandurilor personale de noi insine. Desi pe partea stiintifica psihograful asta nu prea are nicio legitimitate (anticipeaza insa evolutia tehnologica, NASA sustinand chiar un proiect al descifrarii gandurilor oamenilor de la distanta printr-o aparatura care sa decodifice undele celebrale, fara stimulare electrica directa a zonelor corticale, precum si frecventa batailor inimii), bazele functionarii mecanismului fiind puse pe seama inregistrarii unor vibratii generate de vorbirea interna undeva in zona laringelui, sunt remarcante efectele pe care le presupune utilizarea acestuia. In roman, perceptia personajului este destul de restransa, raportandu-se la conflictele pe care reuseste sa le medieze in universul sau familial si unele probleme de natura profesionala din cadrul universitatii de a carei catedra apartine. Extrapoland insa situatia, existenta unei astfel de “gaselnite” ridica in primul rand probleme de natura etica. Intruziunea in intimitatea gandirii indivizilor este suficient de pomenit, fara a mai fi nevoie de a diseca in amanunt controversele pe care le implica. Dualitatea naturii umane reiese printr-o analiza rudimentara a realitatii sociale, dar ce-ar mai fi si sa iasa la iveala niste ganduri care de cele mai multe ori nu au nici o intentionalitate practica. Starile vizionare ar fi suprimate voluntar , ar genera probabil atat o gandire haotica cat si comportamente potrivit acesteia. Gandurile “negre”, ascultate posteriori de subiectul in cauza ar capata concretete, accentuand stari negative care intial nu au aparut decat fulgurant. Maurois ridica o ipoteza pe care specialistii de astazi o transforma in realitate. Poate ca e dezirabil sa cunosti intentiile unui criminal, sa faci lumina intr-un proces, sa stii ce gandeste despre tine “x”, daca te inseala sotia, insa reversul acestei inovatii ne-ar revendica si ultima ”centura de siguranta” a libertatii - libertatea mentala. Am sta probabil sa analizam gandurile vecinului referitoare la noi, acesta gandurile noastre referitoare la ce gandeste el si tot asa pana la cufundarea in niste analiza nefondate pentru ca nu intotdeauna gandul se potriveste cu fapta. Avem libertatea de a gandi si pe cea de a alege. Nu avem insa libertatea sa alegem ce gandim, in cel mai bun caz putem doar sa ne construim un mod de gandire, conform unei grile de valori asimilate de-a lungul experientelor noastre, prin invatare, imitare, ceea ce confirma cu atat mai mult bazele antagonismului uman primordial. Iar vorba unui erudit, vinovat se poate considera si cel care nu a apucat sa gresesca.

duminică, 22 martie 2009

Camila cu cinci picioare sau pumnalul din perna cu fulgi?

Ai putea spune ca este o tipa tantosa, dar foarte delicata, in special pentru ca isi lanolizeaza mainile cu untura de peste, iar unghiile si le vopseste ostentativ cu preparat din migadala uscata la soare plus alte ingrediente secrete, iar gatul... oh, gatul ii este atat de lung dar intr-un fel in care nu iese din tiparele normalitatii. A trait la impreunarea a doua veacuri triste, nedate istoric, dar insemnate intr-o condica ce nu se mai gaseste. Fix cand a pus piciorul dintr-un veac in celalalt, rochia fiindu-i prea stramta s-a crapat dramatic pe pulpa dreapta, iar de atunci a simtit acut nevoia de a fi independenta. Se scalda zilnic in bai de soare si a capatat prostul obicei de a-si picura beladona in ochi inainte de culcare. Intrebata de ce nu a putut decat sa ingaime ca viseaza tern in cele trei nopti in care luna nu se arata pe cer, dar ca nu se pricepe sa stabileasca niste legaturi evidente intre evenimentele astronomice si deprinderile sale cotidiene. In particular, ofera meditatii neremunerate despre esenta eului unor juni plictisitori, reusind astfel sa se achite de niste datorii civice pe care in alte circumstante nu le-ar fi resimtit percutant. Cel mai bun prieten ii este un filatelist, un ins de la care primeste in fiecare dimineata scrisori netimbrate, si cu care s-a intalnit pe-o margine de noapte, moment favorizant sa cada amandoi de acord ca ar fi total neindicat sa bea cafea dintr-o singura ceasca.
Unde poti da de ea? La rascrucea orelor aplatizate in farfurii de tort, unde croseteaza experiente neimpartasite.

vineri, 6 martie 2009

Propedeutici insomniace

Pentru ca inceputurile dor (in final) si nu sunt niciodata traite intens. Sunt fulgurante, aparent inofensive si tratate drept urmare superficial. Ignoranta din debut (orice fel de debut) lasa in urma ei doar o suma de trairi dispersate, un cumulum de emotii difuze, o senzatie de vid evaluata tardiv si pusa pe seama unei conjuncturi fortuite. Uneori nu iti propui sa incepi nimic. Inceputurile nereusite se suprapun intotdeauna unor finaluri ratate, alaturandu-se nefiresc. Sunt unele goliciuni pe care le poti imbraca numai noaptea. Cineva spunea ca nudurile se cer contemplate, iar goliciunile imbratisate. Nuditatile sufletului devin goale la orele prietenoase din noapte. De-aia sunt fabuloase noptile luminoase si transante, iar asta o stiam de la bun inceput...

Democrația- puterea oamenilor de schimba împreună pentru binele fiecăruia

Dacă ar trebui să îi explic unui copil ce înseamnă democrația , probabil mi -ar fi destul de ușor . Copiii se nasc cu un spirit...