Instantaneu din fumoarul fictiv

Poti sa te indragostesti de felul in care cineva fumeaza o tigara. Actul in sine poate fi transformat in adevarata arta (sau transfigurat artistic pentru ca este spontan si nu fix programat vreunei anume simbolistici), printre multe altele care nu poarta un nume, cum ar fi felul in care o femeie se machiaza, tinuta si gesturile pe care le adopti in timpul studiului, lecturarii unei carti din pura placere sau parcurgerii unui cotidian de afaceri. Unii citesc energic, cu fervoare, miscarile oculare sunt rapide, cartea este tinuta cu ambele maini, expresia faciala a emotiilor este evidenta, contactul cu exteriorul este mentinut doar printr-o fixare brusca a unui punct imobil cu privirea ce se desprinde dintre coperte, hipnotism determinat de imperiozitatea de a adanci o idee in care te regasesti, careia ii reprosai deseori latenta si care deodata ti se releva surprinzator, ca atunci cand esti deposedat de un bun de care nu te foloseai, dar totusi iti era necesar. Mai se intalnesc cititorii fashionable, carora cartile le vin ca un accesoriu si (mai ales la femei) pozitia corporala se schimba vizibil. Parul trebuie sa fie neaparat intr-o parte, coafura elaborata pretentios ca paragrafele care incep cu litere rupte din scrisori medievale, cartea este tinuta ca o esarfa de care te descotorosesti pentru ca iti e prea cald, dar pe care o ti-o pui gratios pe mana pentru ca e tesuta cu fir scump. Concentrarea se poate zari din atingerea fina a buzelor cu varful limbii, din degetele care mai odihnesc putin pe coltul paginii inainte de intoarcerea filei, neputandu-se afirma astfel ca lectura se face la modul superficial.
Mai se gasesc cititorii inverusnati, despre care care se poate spune ca actul lecturii emana un soi de misticism, traind parca la nivel senzorial educarea spiritului. Sunt complet rupti de cadrul exterior, iar respiratia se regleaza in functie de topica frazei sau de semnele de punctuatie. La ei mecanica cititului se poate asocia cu starea preparatoare a creatiei.
Alte categorii de cititori se mai pot intocmi, insa ori nu li se poate pune o eticheta, ori se poate remarca cu usurinta ocazionaliatatea actului. Unii citesc din plictiseala, altii ca si cum ceea ce citesc nu le satisface indeajuns curiozitatile savante, citesc emfatic, ca un suveran doleantele poporului sau un profesor depasit o teza originala prin emergenta inovatiei sau dimpotriva, un profesor creativ o teza neinspirata.
Cam asa e si cu tigara. Unora le vine precum o prelungire a mainii, neputandu-se remarca din exterior cand incep sau cand termina tigara. Sunt fumatori inraiti, fumatori sociali, fumatori camionagii, fumatorii care nu se pot lipsi de port-cigarette, pufaitori, varstnici, adolescenti, fumatori pasionati, cu tabieturi, in fotolii, pe plaja, dimineata, la ferestrele deschise din noapte. O parte din ei fumeaza din plictiseala, altii imita un comportament vizand intregarea intr-un anumit grup, foarte multi se apuca intr-o doara, altii avand o perspectiva sumbra a zilei de maine. Impanzesc cafenelele, discotecile, strazile,coridoarele institutiilor, parcurile, lupanarele, restaurantele de lux, bodegile, maidanele… Fumul de tigara se ridica ca o jertfa neprimita inchinata unui zeu pagan.
Indivizi care isi aprind tigara in treacat, vazandu-si de drum cu capul plecat, altii ce se opresc pe o banca, sau langa un burlan si te intreaba increzatori daca nu cumva se face sa ai “un foc”. Tigara fumata mefistofelic in colt de gura, pufait superficial de duduie parvenita, tigari subtiri, purtate de degete ale caror maini creioneaza gesturi ample, urmand cursul fumului ce transcende tacit, ramificandu-se in rotocoale ce dispar pana la al doilea fum.
Tigara ca stare, substitut de sentiment, senzatie de lume intoarsa pe dos, fum ce se interpune ca un zid intre bizar si palpabil, capriciu sau doar detasare. Relas inchipuit…
“Invidiez fumatorii, au acele cinci minute cand raman singuri cu conflictul lor” (Paler).

Este arhicunoscuta “tigara de dupa”, sau de ce nu “in timp ce” fireste, te inspaimanta teancul de dosare nedeschise, cursurile imprastiate in tot patul, prezentarea de maine, proiectul neterminat (pacat ca sporeste anxietatea, si nu o reduce asa cum se amagesc consumatorii).
Intrebat de un discipol al sau despre traducerea psihanalitica a fumatului, relatia acestuia cu vreun tumult interior defulat, manifestare nociva dictata de "obscuritatea" inconstientului, Freud raspunde cat se poate de senin : “Sometimes a cigar is just a cigar…”. Poate ca raspunsul asta spune mult mai mult decat eu (nu) am reusit sa sugerez. Doar incercam sa uit de cursul de la Logopedie in vreme ce imi incurajam viciul (efectele negative se mentioneaza dupa sesiune).

o recuzita subevaluata

Isi imbraca sumar cuvintele in cerneala ( rosie, asa poate vorbi mai "intim" ) si de fiecare data plescaie cand e multumit de scriitura, ca dupa ce termini de mancat un covrig uscat si ti-e sete. Maica-sa ii spune sa lase deoparte sentimentalismele astea cu "eu vreau sa fac arta" , insa Tony ii spune mereu ca "da" , are potential , numai ca "tine-te de treaba" , altfel se pierde si e mare pacat.
Matusi-sa aia , care e o zdreanta si pe care unchi-su' a gonit-o de acasa ii e muza, sau i-a fost pentru unele poeme mai deocheate, dar cu mare substrat filosofic si chiar se intalneau o perioada, in spatele blocului, sub teii inca infloriti, evident, ea ca muza, el ca artist, ea rezervata, el cuprins de fiorul creatiei, ea convinsa ca il ajuta, el neinteles si imbatat de parfum de flori de tei.
Si-a luat revansa intr-o dupa amiaza (fata de lipsa de cooperare a matusii) , dar de atunci si-a schimbat si muza, preferand sa se lase inspirat de trompele elefantilor pe cale de disparitie, profund captivat de inclinatia acestor animale spre reinterpretarea sfaturilor batranilor indieni.

p.s. : Ceea ce admir la elefanti este ca sunt diferiti de restul turmei din care fac parte. Si iarasi, o insemnare pe care mi-am luat-o intr-o promenada diurna e ca nu sunt deloc falocentrici !