Viziunea i-a aparut Mariei Angelica intr-o noapte in care, chinuita de vechile cosmaruri, s-a ridicat din pat si s-a indreptat apoi spre bucatarie dupa un pahar cu apa. Apucand sa faca numai cativa pasi, a simtit dintr-o data o asa usuratate trupeasca, incat a trebuit sa isi apese cu pumnul pe piept pentru a-si tine carnea lipita de suflet. Speriata de aceasta subita stare de imponderabilitate, voind sa se sprijine de concretetea lucrurilor din jur, continua sa mearga prin incaperile atat de cunoscute. Deschide cu hotarare usa frigiderului.
Ea e aici si acum.
Detine un control permanent asupra a tot ceea ce o inconjoara si ii apartine, deopotriva.
Si-a pierdut din setea aceea intensa cu care parasise asternutul.
Legume, o sticla cu vin aproape goala, salata, portocale, apa, o jumatate de pizza congelata si... groaza. Groaza care te cuprinde atunci cand vezi un bocet fara sa-l auzi. Intre toate acestea, pe al doilea raft frigorific, intr-o punga innodata la capat cu un lant din buruieni, este pusa la pastrat luna. O luna alba, rotunda, cu vinisoare albastre in care pulseaza esenta inghetata a unei nopti tacute, cu aceeasi lancezeala cu care aluneca sangele in venele unora care traiesc in case fara ferestre.
"Placerea o caut, luarea in ras a cosmarului lumesc, a prostiei de a crede in ceva, paranormalul din privirea unei pisici suedeze", isi spuse Maria Angelica in timp ce pipaia cu mainile tremurande si amortite punga rece care sta sa crape.
