Copil cu trasaturi arcuite si dulci, lasa-ma sa-ti adulmec obrajii, buzele invelite in fasa surasului si ochii ca doua lacuri de jad in care ma scufund la ceremoniile mele brahmanice. Odata cu intruparea ta linistea s-a asternut peste lume, odata cu tipatul tau surd jonglerii s-au impacat cu obligatia de a purta mereu aceleasi polemici, mereu ivite in alte veacuri. Copilule, in necopilariile tale viitoare nu uita ca nasterea ta e prima piatra a unui edificiu al pacii, iar umilii constructori nu se vor mai galcevi ci isi va ridica fiecare in tihna propriul perete, privind insa spre acelasi altar. Copilule, vei inchide ochii doar pentru a-i deschide, nu vei cunoaste termenii permanentei si, cu fiecare pas, in jurul tau lucrurile vor ramane neatinse. Copilule, asteapta-ma sa cresc si vom uita amandoi glasul invocarilor mele de acum.