II

Un soarece priveste, detasat si prins cu gandurile lui, ceara ce se prelinge pe o lumanare galbena. Ca toti cei cu coada are o fire optimista, care nu il impiedica sa intrevada un viitor personal luminos. Nu stie doar ca, in curand, el si intreaga lui odaie vor deveni cenusa.

I

Nimic mai deturnant decat sa iti pierzi imaginile. Mai tragic decat orbirea propriu-zisa. Tot ce porti cu tine o parte din viata, imagini care s-au imprimat in strafundurile tale, fundamente ale unor conceptii personale, zamislite in aluat afectogen, ramasite ale unor experiente, temelii inaltate cu forta unor considerente proiective. Un fel de ingustare brusca a viziunii care nu isi gaseste cauzalitatea in neputinta, ci mai degraba se aseamana cu un "click" transant, un ordin dictat de tine dar de care nu iti mai amintesti. Uitarea constienta e un deliciu din care mai bine te infrupti cu ratia si supravegheat.

Spre sud cifrele sunt impare, scribii sunt goi iar norii le toarna apa pe trupuri sa ii incalzeasca. Apoi vor scrie in noroi despre toate cele dragi, ca sa nu le mai uite.

moftul de marti

Stii doar ca as vrea sa te sarut pe clavicula. Ai asa, o fragezime poleita ca-n povesti cand… zambesti. Nu ma superi cand razi de mine, cu mine, despre mine, cand radem impreuna la modul universal. He he… strengareala asta e fara pereche. Te-as face sa razi si singur de ai fi, adica fara mine- asadeunulsingur, stii tu, cum iti place sa fii de obicei. E usor sa nu ma intelegi. Pe deasupra e si indicat. Eu una nu ma inteleg chiar cand ma defragmentez si ma analizez pe bucatele. Caci eu numai asa inteleg lucrurile, impartite simetric, cat mai schematic posibil, cu indicatori si diagrame suprapuse. De aia mai e mult pana o sa fac cunostinta cu mine insami, poate imi faci tu introducerea de rigoare, asa galant si pretentios. Imi plac lucrurile complexe, abordarile politicoase pentru ca de fapt sunt simple si nu te obliga la nimic. La naiba cu formalismul asta… ma face uneori sa plang. Nu am mai plans demult pentru ca nu mai pot si pentru ca nu o merit. Plansul asta… atat de uman, atat de neputincios, atat de… sublim. E un dar frums pe care l-am pierdut. Crezi ca ar trebui sa plang pentru asta? Stii, cand eram copil imi venea sa plang in fata calendarului proapat pus pe perete, prins frumusel in pioneze. Calendare bisericesti si duminicile in care toti ai casei dormeau, iar la televizor rulau documentare… Drumurile dumincale de la bucatarie pana afara, continue, singuratice, imi umpleau ochii cu lacrimi. Atunci rochitele cu care ma imbracam de obicei in duminicile varatice nu mi se mai pareau atat de dragute. Pentru asta m-am enervat intr-o zi, m-am dus in spatele curtii si mi-am taiat una dintre cele doua cozi frumos impletite. M-am simtit mult mai bine dupa. Regret dupa-amiezele alea, ar fi trebuit sa invat sa joc sah cu mine insami pe bancuta din curte invesmantata intr-o patura verde, sub umbra caisului bun doar la a face umbra noaptea. La radacina avea un musuroi de furnici femalice care l-au ucis. L-am taiat, cred ca se uscase. Uite , iar am plans si atunci. Imi placea sa ma furisez prin curte. Inainte sa se transforme in intregime intr-un garaj era plina cu legume. Stateam cu Emil cu fundurile pe poteca de asfalt ce imprejmuia casa si vorbeam zile intregi in vacante. Eu ii spuneam ca in spatele gradinii de zarzavat locuiau niste pitici intr-o casuta mica, mica si ca uneori aveam acces in incinta locuintei lor. Dar trebuia sa ma fac si eu tot mica, mica. Aveam multe locuri imaginare, sincer marturisind, cele mai frumoase calatorii atunci le-am intreprins. El imi povestea despre prietenele lui, pe care le facea uneori sa sufere si care ii lasau biletele in banca, il acostau cand se intorcea de la scoala si il parau mamei lui cand le vorbea urat. Emil, scuza-ma te rog, dar cea mai buna asociere pe care o fac in privinta ta e legata de bomboanele cu calciu.

Si da, astazi e ziua in care visez sa rontai o bomboana cu calciu pana cand o sa raman cu gura uscata, pana cand reusesc sa ma teleportez in amintirea aia care ma bantuie si din care o sa ma intorc numai cand o sa vreau eu si oamenii mei de tinichea.