o recuzita subevaluata

Isi imbraca sumar cuvintele in cerneala ( rosie, asa poate vorbi mai "intim" ) si de fiecare data plescaie cand e multumit de scriitura, ca dupa ce termini de mancat un covrig uscat si ti-e sete. Maica-sa ii spune sa lase deoparte sentimentalismele astea cu "eu vreau sa fac arta" , insa Tony ii spune mereu ca "da" , are potential , numai ca "tine-te de treaba" , altfel se pierde si e mare pacat.
Matusi-sa aia , care e o zdreanta si pe care unchi-su' a gonit-o de acasa ii e muza, sau i-a fost pentru unele poeme mai deocheate, dar cu mare substrat filosofic si chiar se intalneau o perioada, in spatele blocului, sub teii inca infloriti, evident, ea ca muza, el ca artist, ea rezervata, el cuprins de fiorul creatiei, ea convinsa ca il ajuta, el neinteles si imbatat de parfum de flori de tei.
Si-a luat revansa intr-o dupa amiaza (fata de lipsa de cooperare a matusii) , dar de atunci si-a schimbat si muza, preferand sa se lase inspirat de trompele elefantilor pe cale de disparitie, profund captivat de inclinatia acestor animale spre reinterpretarea sfaturilor batranilor indieni.

p.s. : Ceea ce admir la elefanti este ca sunt diferiti de restul turmei din care fac parte. Si iarasi, o insemnare pe care mi-am luat-o intr-o promenada diurna e ca nu sunt deloc falocentrici !