desirand si concluzionand:

Singuratatea ca un fir de lana, pamantul - acest ghem singuratic...

Instinctul lui Inez

O poveste ale carei principale coordonate sunt muzica si atemporalitatea. El, Gabriel Allan-Ferrara este dirijorul orchestrei, ea, mexicana Inez Prada- vocea mezzosopranei. Se intalnesc de trei ori intr-o singura viata, atunci cand pun in scena intr-o maniera revolutionara "Damnatiunea lui Faust". Dincolo de scena nu li se permite nimic, ei insisi refuza prelungirea uniunii perfecte prin muzica intr-un surogat vremelnic precum iubirea intr-o lume imperfecta. Au parte de extazul suprem, devin calatori in timp, depasesc dimensiunea abrutizanta a existentei, se manifesta derealizarea prin muzica sub efectul metamorfozei prin iubire, sau amandoua sub influenta unor forte dincolo de bagheta si cant, ce razbat universul simfoniilor lui Berlioz.
Inez nu este altceva decat glas, ecou al unor vremuri ancestrale, amalgam de senzatii si sunete armonioase izvorate din pieptul primei femei a erei glaciare, al carei strigat de disperare se transforma in cantec. Acest cantec se inalta cu toata forta instinctelor care bantuie tenebros zorii Constiintei.
Planurile temporale se intrepatrund fara sa deformeze omogenitatea trairilor. Celalalt fir narativ surprinde drama lui a-nel si ne-el, prototipurile societatii primitive, lupta lor intru stapanirea naturii si revolta in fata legii patriarhatului constituind o reinventare a mitului celor dintai oameni ai Genezei. Groaza marcata de neputinta isi gaseste izbavirea in cantecul ce transcende veacurile. Femeia animalica, dominata de pulsiuni si spaime, care se reveleaza si devine constienta de ea insasi prin iubire, subjuga timpul si transmite perpetuu generatiilor de humanoizi armonia primelor forme de durere.
Scriitura este vibranta, o partitura interpretata cu patima de o penita a carei forta mistificatoare face ca la finalul spectacolului sa se dovedeasca de neinfrant instinctul de a aplauda in sala launtrica a cititorului.
In constructia personajelor, Carlos Fuentes a avut ca modele pe fermecatoarea voce si femeie Maria Callas, iar Gabriel este proiectia romantata a dirijorului roman Sergiu Celibidache, al carui temperament scenic l-a impresionat vadit pe scriitorul mexican.

telurice

Mana si cutitul care taie painea.
Painea e cutitul care taie mana. Pana in cartilajele putrede se simte durerea taierii, reverberand sinistru in mainile agile, dar indiferente. Fervoare si indiferenta. Astea sunt substantive. Si adjective pentru tot restul substantivelor care se scriu cu majuscula.
Sangele cald il regasesti la scriitorii latini si la animalele sacrificate in numele zeilor taciturni. E nevoie de sange rece pentru a tasni sangele cald, pentru a deveni rece, ca apoi sa fie reincalzit de mana care taie painea.

uneltiri pe-o vara

Vara imi surade ca o femeie din cartea lui Makine inainte de declansarea blitzul unui vechi aparat de fotografiat. Pentru a remedia cu o tusa naiva pasiunea (la fel de naiva, poate) din privire si a conferi in egala masura expresiei de pe hartia cu clipa imortalizata un aer misterios si totodata inocent, frantuzoaicele interbelice rosteau magicele cuvinte " petit poème ...", inflorindu-le astfel gura intr-un suras izvorat din aduceri aminte sau poate din le simple motif al recurgerii la un astfel de sirletic feminin. Se prea poate, de asemenea, sa fi fost rezultatul unei efuziuni pasagere, la gandul ca ochii iubitului ce probabil se vor fi scaldand in peisaje de pe meleaguri indepartate vor privi cu drag chipul imprimat pe carton.
Indolenta clipei extinsa cat o vara ma trimite in hamacul imaginar si ma face uitata acolo pana la certitudinea viitoarei toamne. Citesc pe carti neprelucrate, direct pe scoarta arborilor napastuiti de lirisme postmoderne, idei conturate in alfabet vegetal, filosofii milenare nerastalmacite, ce stau cuminti si isi asteapta interpretarile. Ma voi duce direct la lucruri, pentru a invata despre oameni.
Spre finele lui Gustar imi voi lua literele in traista si voi purcede spre tarmul Pontului Euxin, supunandu-ma astfel tendintelor capricioase ale verii. Alegele nu se vor fi uscand pana atunci la la soare,
(di)speram.
Le vent me portera...