Mana si cutitul care taie painea.
Painea e cutitul care taie mana. Pana in cartilajele putrede se simte durerea taierii, reverberand sinistru in mainile agile, dar indiferente. Fervoare si indiferenta. Astea sunt substantive. Si adjective pentru tot restul substantivelor care se scriu cu majuscula.
Sangele cald il regasesti la scriitorii latini si la animalele sacrificate in numele zeilor taciturni. E nevoie de sange rece pentru a tasni sangele cald, pentru a deveni rece, ca apoi sa fie reincalzit de mana care taie painea.
Painea e cutitul care taie mana. Pana in cartilajele putrede se simte durerea taierii, reverberand sinistru in mainile agile, dar indiferente. Fervoare si indiferenta. Astea sunt substantive. Si adjective pentru tot restul substantivelor care se scriu cu majuscula.
Sangele cald il regasesti la scriitorii latini si la animalele sacrificate in numele zeilor taciturni. E nevoie de sange rece pentru a tasni sangele cald, pentru a deveni rece, ca apoi sa fie reincalzit de mana care taie painea.
Ideea in sine de cutit e interesanta pentru ca mereu are doua posibilitati, spre bine sau spre mai putin bine. Cateodata omul pare a fi sinonim cu acest magic cuvant, cutit. De fapt intotdeauna prin ceea ce face. Ceea ce nu inteleg e cum o durere poate fi indiferenta. Ideea in sine de durere exprima o dezamagire profunda, un regres ceea ce ne duce cu gandul la o neimplinire, la o implicare in ceva. Durerea e ceva de a dreptul omenesc, nu am putea trai fara ea, nu ne putem detasa de ea, e parte integranta din noi. Concluzionand si filosofand durerea e umana poate apriori dar se cere impacata si cand e uitata cred ca revine cu si mai mare dorinta de a nu fi abandonata in abis.
RăspundețiȘtergerevai, dar atat de prolix m-am exprimat ? :)
RăspundețiȘtergeresa zicem ca pe cat de particulara e durerea, pe atat de universala indiferenta. dar sunt povesti, si povesti...
Îmi explic răceala propriului sânge prin faptul că m-am îndulcit mai mult la autori greci decât latini...
RăspundețiȘtergerecursul izvoarele de la care ne adapam sa se aseamene intr-o oarece masura fluxului sangvin al fistecaruia ? ca fenotip bizar ce ma aflu, declar onest ca scrierile grecilor imi subtiaza sangele, imi limpezeste privirea ce cauta-n zari vericale, dar parca tot m-apauca asa o jale de incalcitele ardori latine...
RăspundețiȘtergere