uneltiri pe-o vara

Vara imi surade ca o femeie din cartea lui Makine inainte de declansarea blitzul unui vechi aparat de fotografiat. Pentru a remedia cu o tusa naiva pasiunea (la fel de naiva, poate) din privire si a conferi in egala masura expresiei de pe hartia cu clipa imortalizata un aer misterios si totodata inocent, frantuzoaicele interbelice rosteau magicele cuvinte " petit poème ...", inflorindu-le astfel gura intr-un suras izvorat din aduceri aminte sau poate din le simple motif al recurgerii la un astfel de sirletic feminin. Se prea poate, de asemenea, sa fi fost rezultatul unei efuziuni pasagere, la gandul ca ochii iubitului ce probabil se vor fi scaldand in peisaje de pe meleaguri indepartate vor privi cu drag chipul imprimat pe carton.
Indolenta clipei extinsa cat o vara ma trimite in hamacul imaginar si ma face uitata acolo pana la certitudinea viitoarei toamne. Citesc pe carti neprelucrate, direct pe scoarta arborilor napastuiti de lirisme postmoderne, idei conturate in alfabet vegetal, filosofii milenare nerastalmacite, ce stau cuminti si isi asteapta interpretarile. Ma voi duce direct la lucruri, pentru a invata despre oameni.
Spre finele lui Gustar imi voi lua literele in traista si voi purcede spre tarmul Pontului Euxin, supunandu-ma astfel tendintelor capricioase ale verii. Alegele nu se vor fi uscand pana atunci la la soare,
(di)speram.
Le vent me portera...