Refuz voluptatea unui acord ontologic intre "ce?" si "cum?". Intre pleopa ratiunii vesnic dechisa si glanda nedirijata. Intre lucruri si vorbele din ele.
Asezare pamanteneasca pe un camp cultivat cu legume stravechi: pentru dragoste, pentru copii infasati in graba si parinti plecati la munca in zori. E banalul minunat de aici, de aproape.
Apreciem pe jumatate firea lucrurilor, dormim un somn intreg pe o jumatate de pat. In schimb, depreciem pe nedrept incercarile firave soldate cu esecuri.

Arata cu degetul in fiecare zi greseala mea de ieri, e mai usor de indicat decat drumul caintei.

Se precisaron todas esas cosas...

Las causas - Jorge Luis Borges

Los ponientes y las generaciones.
Los días y ninguno fue el primero.
La frescura del agua en la garganta
de Adán. El ordenado Paraíso.
El ojo descifrando la tiniebla.
El amor de los lobos en el alba.
La palabra. El hexámetro. El espejo.
La Torre de Babel y la soberbia.
La luna que miraban los caldeos.
Las arenas innúmeras del Ganges.
Chuang-Tzu y la mariposa que lo sueña.
Las manzanas de oro de las islas.
Los pasos del errante laberinto.
El infinito lienzo de Penélope.
El tiempo circular de los estoicos.
La moneda en la boca del que ha muerto.
El peso de la espada en la balanza.
Cada gota de agua en la clepsidra.
Las águilas, los fastos, las legiones.
César en la mañana de Farsalia.
La sombra de las cruces en la tierra.
El ajedrez y el álgebra del persa.
Los rastros de las largas migraciones.
La conquista de reinos por la espada.
La brújula incesante. El mar abierto.
El eco del reloj en la memoria.
El rey ajusticiado por el hacha.
El polvo incalculable que fue ejércitos.
La voz del ruiseñor en Dinamarca.
La escrupulosa línea del calígrafo.
El rostro del suicida en el espejo.
El naipe del tahúr. El oro ávido.
Las formas de la nube en el desierto.
Cada arabesco del calidoscopio.
Cada remordimiento y cada lágrima.
Se precisaron todas esas cosas
para que nuestras manos se encontraran.

you have to stop now! why? it only gets worse

Doar vreau a-mi acoperi genunchii cu patura veche ce se pliaza cu o trufasa perfectiune pe alte paturi noi, necunoscute, pentru a oferi ravnit adapost gleznelor bolnave, dar care pastreaza inca tensiunea unor indelungi terapii cu mangaieri. Vreau linistea altor pereti de lut, lumina altei incaperi deschise, suport inedit pentru poveri imponderabile - altul decat acelasi umar indisciplinat si molatic.

Incuba-mi in piept alte noduri, pe care le voi desface si le voi intelege rosturile, le voi tese in cuvinte de-ale mele in care fagaduiesc ca am sa si cred. Doar acest amanunt il pot promite – tacit, public, razlet, cu jumatate de gura - restul zicerilor vor pastra oricum amprenta unor contradictii inavuabile.

Am uitat intamplarea aia cu o pisica dragalasa, tarcata, cu tors imbietor, ce nu-si demasca vicleniile, la vederea careia ma cuprinde insa teama si, exact in clipa in care imi inving fricile si dau sa o mangai si sa ma joc cu ea incepe si ma zgarie teribil pe picioare pana mi se iveste sangele, dar fara durere, sunt preocupata exclusiv de faptul ca am avut dreptate. Nu trebuia sa initiez jocul… mi se confirma ratiunea fricii, iar asta ma multumeste si incep sa imi surad singura, constatand ca nu ma hranesc doar cu fantasme. Am tot dreptul sa imi fie teama.

Mereu am avut teama asta de pisici si de creaturile care imi sunt asemanatoare, pe care am senzatia ca le cunosc de o viata, actori pe o scena foarte intima, carora le-am urmarit constant reprezentatiile, gesturile, negatiile, pierderile, starile de echilibru perfect, absurditatile, esecurile naturale de cabotini, fara pretentia aplauzelor… pe scurt, fac parte din mine. Cunoscandu-ma, mi se face teama, cunoscandu-i, ma recunosc.

Norocul meu ca am invatat sa uit.
Norocul meu ca inca exista si voi putea sa imi amintesc.

pentru ca exista unele sunete de care ma las patrunsa obsesiv:

Parisienne Moonlight

J'ai fait une promesse

So feel autumn rain

It's all in your head, sweety...

Ma regasesc in nuante suspecte de albastru incredibil de alb, admir fantezista lucratura a unei chei cu care imi zavorasc periodic starile de abandon si ma incanta sa ma dezvalui fragmentar pe polita unui cerc restrans de spectatori dezinhibati. Nu clisee retrospective, nu inacntatii soporifice in fata oglinzii prafuite, nu celebrari tendentioase ale noptilor cand in menajerii se toarna filmele mute... ma reintregeste doar concupiscenta reificata a discursului soptit in urechi anonime, in compartimente goale de accelerat, despuiat de puncte esentiale si adaugiri pueril de sistematice.

Savoarea cafelelor pe buze adormite, oftatul palid al usii inchise pe fuga, dimineata lunga, tomnatica, croita atemporal pentru inca o imbratisare, inca un raspuns, inca o grimasa ascunsa de suvite indecise, urmate de refugiul navalnic intr-o pagina de metaliteratura- trecerea in plan secund a regretelor neelucidate de ramas-bun...

Galeria "minutismelor" vitale.

Oare daca o sa rog un copil sa ma invete sa inalt un zmeu voi fi mai curajoasa ?

Proba de calatorie, insemnata postum

Ciutura atarna a sfidare pe fundalul arsitei inecacioase. In desertul deposedat de ultima licarire de viata se inalta piedestaluri... pentru vanitati, orgolii, vise imprastiate si alte stranii fructe ale pamantului- prea aproape sa le gusti, fie si pe ascuns. "Sus, inainte !" , iti ordoni, stramosii au netezit drumul pe curcubee, trunchiuri de brad... de ce sa nu iti oferi prilejul unei cai intoarse din Paradisul pustiit ? Prin temple iluzorii, tampla intarzie sa zvacneasca, asculti la liniste pana nu o mai auzi decat in melodia sfaramarii unei pietre... inaintezi.... spre un potential gramofon care sa taca, pe potentialele-ti picioare, care printr-un potential absurd nu vor mai umbla decat taras, fara de tine si potentialele tale ganduri. Olfactiv, nu se mai simte decat dulceata gretoasa a cuvintelor prost combinate, care refuza sa-ti plamadeasca preaplinul in mantii difuze de emotie, cu care sa te invalui in asteptarea unei a doua faceri.

Digitale pictate

In garderoba imaginara am o colectie de manusi si una de peruci. Cand vrei sa devii altcineva e suficient sa iti schimbi mainile, sa le modelezi ca pe lut. Problematica mainilor suscita aspecte de forma, de consistenta carnala de pe metatarsiene, de unghii acutite intelepteste, de coloratura ideatica asociata cu nuanta ojei frantuzesti, de degete ramificate , de distante cuviincioase intre falange sau de felul in care le cumintesti in poala (dreapta peste stanga, sau viceversa, amandoua pe genunchi sau una langa alta in semn de confuzie, atarnand cu nuferii palmelor in sus). Nu e simplu deloc sa le oferi mainilor educatie. Pedagogi inmanusati in piele alba pana la cot te mustra cu indexul indreptat in tavan, lasand amprente pe constiinta degetelor incrucisate ale discipolilor. Manusi din pene, manusi din satin, manusi din catifea, manusi din panza de paianjen… Manusi in care degetele au liberatate de miscare, manusi rigide din gips, instrumente punitive din care iti scoti mainile invinetite. Manusi pline de viata, colorate, manusi pentru ocaziile speciale de toata ziua in care te poti insera cu totul, pana peste cap, topanind intr-un singur deget pe o scena in care simbolismul strangerii de mana e ridicat la rang de arta.