Pentru ca astazi nu pot dormi cu geamul deschis, draperiile s-au dizolvat usor pe covorul primelor ganduri de dimineata. Rade pe sub mustati timpul din urma, cel pe care ignoranta mea infatuata l-a facut ghemotoc si l-a lasat sa isi strige secundele undeva la colt de strada, exhibitionist. As vrea sa am un plan foarte ordonat pentru una din dupa-amiezele viitoare (chiar saptamana asta, de s-ar putea), niciodata nu am fost insa un bun strateg, niciodata cum s-ar spune nu m-am ofuscat pentru ca mi s-a dat peste cap un program “batut in cuie”. In felul asta poti intampina voios orice situatie inopinata. Delasarea sa fie trend-ul societatii contemporane? Nu-i bai, sa se “scofande” pamantul (zisa unui uncheas vecin al meu), astazi urmarim un senzational reality-show; de ce sa ne ingrijoram prea tare? unul dintre job-urile cele mai bine platite va fi cel de organizator al timpului liber; resursele noastre sunt pe duca? avem o paleta larga de produse alimentare modificate genetic; la noi nu e vorba de cupiditate, ci de preintampinarea eventualelor lipsuri; legea nu se impotriveste nici consumului excesiv de zahar, sare si grasimi (e doar o sugestie), dar este mai dificil de achizitionat lapte, carne, oua.
Mi-ar placea sa primesc cadou o panglica mov, pestrita, cu care sa imi prind draperia, aluneca de fiecare data cand ma uit pe fereastra. Nu stiu insa sa fac o funda ca la carte, in ciuda insistentelor si efortului depus de bunica mea sa ma invete. Inainte sa merg la scoala o rugam intotdeauna sa imi lege sireturile, dar chiar daca nu o rugam, se oferea ea, nu-i placea sa vada ca “nu sunt in randul lumii”. O sa ii cumpar cand merg acasa un buchet de flori, adora sa o magulesc si stie ca nu o fac inadins, ci ca sunt “simtitoare”. Cel mai mult o fac pentru ca m-a invatat sa recunosc si sa nu ma alatur oamenilor fatarnici, intr-un fel, sa ii “culeg” pe cei de care ma-nconjor (ciudat, ce repede uitam! ) . Nu stiu cate dintre povetele ei am internalizat, insa s-a straduit sa imi dezvolte un al saselea simt al cunoasterii care mizeaza pe ceva mai presus de interpretarea cuvintelor si faptelor. Exista masti frumoase pentru toate. Exista si masti mai putin frumoase pe care insa oricat ai vrea nu poti sa nu le porti. Anima si animus, persoana si personajul, culoare si colorit, natura si arta. La ce se poate ajunge mai usor? Naturaletea artei sau arta naturii?
In ce carte era descris un soricel care incerca sa tintuiasca peretii unei camere ce se stramtora? Imi amintesc doar de eforturile lui disperate (imi pare ca “Spuma zilelor”). Oare soarecele ala era singur? Sa fi fost un soarece de biblioteca veritabil care, cunoscand pana-ntr-atatea avea nevoie sa traiasca si o drama reala? Sau din contra, sa fi fost incercat de prea multe sentimente? Lipsa dramei sa fie cea mai acuta dintre rele? Spre recitire.
Starile de prostratie creeaza dependenta. Mizantropia intra in sfera patologicului? (predispozitia pentru compania unei categorii a impertinentei cu folos , pe fond de revolta, se pune?). Stop aici (a se ignora ultimul paragraf, draperiile sunt bune doar pentru a cerne lumina).
Mi-ar placea sa primesc cadou o panglica mov, pestrita, cu care sa imi prind draperia, aluneca de fiecare data cand ma uit pe fereastra. Nu stiu insa sa fac o funda ca la carte, in ciuda insistentelor si efortului depus de bunica mea sa ma invete. Inainte sa merg la scoala o rugam intotdeauna sa imi lege sireturile, dar chiar daca nu o rugam, se oferea ea, nu-i placea sa vada ca “nu sunt in randul lumii”. O sa ii cumpar cand merg acasa un buchet de flori, adora sa o magulesc si stie ca nu o fac inadins, ci ca sunt “simtitoare”. Cel mai mult o fac pentru ca m-a invatat sa recunosc si sa nu ma alatur oamenilor fatarnici, intr-un fel, sa ii “culeg” pe cei de care ma-nconjor (ciudat, ce repede uitam! ) . Nu stiu cate dintre povetele ei am internalizat, insa s-a straduit sa imi dezvolte un al saselea simt al cunoasterii care mizeaza pe ceva mai presus de interpretarea cuvintelor si faptelor. Exista masti frumoase pentru toate. Exista si masti mai putin frumoase pe care insa oricat ai vrea nu poti sa nu le porti. Anima si animus, persoana si personajul, culoare si colorit, natura si arta. La ce se poate ajunge mai usor? Naturaletea artei sau arta naturii?
In ce carte era descris un soricel care incerca sa tintuiasca peretii unei camere ce se stramtora? Imi amintesc doar de eforturile lui disperate (imi pare ca “Spuma zilelor”). Oare soarecele ala era singur? Sa fi fost un soarece de biblioteca veritabil care, cunoscand pana-ntr-atatea avea nevoie sa traiasca si o drama reala? Sau din contra, sa fi fost incercat de prea multe sentimente? Lipsa dramei sa fie cea mai acuta dintre rele? Spre recitire.
Starile de prostratie creeaza dependenta. Mizantropia intra in sfera patologicului? (predispozitia pentru compania unei categorii a impertinentei cu folos , pe fond de revolta, se pune?). Stop aici (a se ignora ultimul paragraf, draperiile sunt bune doar pentru a cerne lumina).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu