"Concretii", un review mai tardiv

Poate sunt desueta, dar nu au rezonat in mine deloc “ultra-mega-cool”-urile din “Concretii”. Piesa de teatru, mai degraba show-ul respectiv, realizata intr-o maniera foarte moderna, aducand a suprarealism are trimiteri evidente la robotizarea actuala, sugerata prin toate expresiile posibile ale instinctualitatii, expuse ca intr-un clopot de sticla. Urletele “fara glas” ale personajelor, alaturarea unor semnificatii desprinse din literatura cu reveriile galactice, amosfera inghetata, costumele kitchoase ale figurantilor, viziunea futurista debusolanta conturata si cu ajutorul proiectiilor video din spatele scenei (imagini din razboi, cadre din filme de duzina), replicile codificate intr-un limbaj lubrico-sf, primitivitatea interrelationarii dintre cei trei actanti (un barbat cu reactii animalice la flirturile a doua femei, una adolescenta maturizata precoce, iar cealalalta mai coapta, mai rafinata insa foarte superficiala si stridenta) au alcatuit un spectacol terifiant insa cu un continut foarte profund al mesajului.
Abordarea aparent haotica starneste interesul, iar la o analiza mai fina a secventelor derulate pe scena din “Greenhours” poti constata cu usurinta ca imbinarea lor nu este intamplatoare, ci se completeaza intr-un sirag de idei, care asamblate duc cu gandul la un straniu balci al desertaciunilor .
“Criza este una a constiintei”, una dintre replicile “masculului”, este emblematica in descifrarea expunerii alegorice in straie de teatru modern. Prin mecanicizarea lor, “concretii” se apropie insa de abstract, sunt lipsiti de viata si totodata previzibili, redusi la o logica simplista, reactivi doar la nivel vegetativ. O lume cibernetizata, construita pe relicvele unei instinctualitati primare, intr-un mediu ultra-sofisticat pana la artificial, totul upgradat de replici sumare, saturate de anglicisme frivole, repetate delirant, ce mentin la intensitate redusa legaturile dintre personaje.
Piesa este adaptata dupa un dramaturg rus, Vladimir Sorokin si pusa in scena de Alexandru Mihaescu. As merge si a doua oara doar daca s-ar desfasura intr-un cadru mai “aerisit” (mi-am sucit gatul sa pot repera evolutia actoriceasca, tanti de langa noi nu avea coc, dar adoptase o pozitie contemplativa odihnindu-si tampla-n palma, iar dupa mine s-au mai sucit cativa oameni ).

P.S. : Nu-i chiar asa cum zice actorul, mai sunt destule gesturi care ne surprind, idei care ne anima, "interioare" altfel decat goale, cunoscuti si necunoscuti care nu doar "joaca", ci fac "piese" cel putin la fel de bune precum "Concretii". :)