marți, 15 octombrie 2019

Ocolul pământului alături de Christian Tour, la braț cu un filosof

Goethe nu mai era de multă vreme copilul răsfățat și plin de ifose pe care îl crescuseră în puf mătușile sale. Junele era scum un simplu tânăr (ce-i drept, extrem de studios), avea o gașcă de astronomi și filosofi,  care îi validau calitățile intelectuale, dar și cele masculine. Era în anturajul potrivit pentru a își permite să gândească liber și să aibă curaj să pună în practică tot felul de proiecte.
Dintre toți, cu Mefisto se înțelegea cel mai bine (da, l-a folosit ca sursă de inspirație pentru o operă îndrăzneață). Cu el nu se plictisea niciodată, fiind amândoi pasionați de știință. Pierdeau ore, zile în șir cu discuții interminabile despre scopul vieții, despre cum să trăiești, cântăreau care sunt cele mai grozave virtuți și cele mai pătimașe vicii. Se plimbau prin parcurile din Frankfurt sau Leipzig, printre locuitorii veșnic grăbiți și puși pe treabă, într-un ținut înfloritor și, uneori, uitau chiar să ia mesele zilei.  Spuneau ei că anxietatea generată de lipsuri te face să ai o gândire mai productivă.
Mefisto era de acord că nu ai cum să înțelegi ceea ce nu poți vedea cu ochii tăi- nu ai cum să înțelegi oamenii fără să fi vizitat țara și cultura din care fac parte. Era teribil de frustrat că Goethe nu avea resursele financiare care să le permită să exploreze lumea împreună, toate locurile de vis pe care merită să le vizitezi o dată în viață și care să îți ofere o înțelegere superioară a tipologiilor umane.
- Dragul meu Johann, pariez că, deși aerul din Leipzig îți priește, nu te-ai da în lături dacă ai avea posibilitatea să vizitezi mai multe locuri din lumea asta, unde spiritul tău liber să se lase inspirat de tot ce e nou și frumos.
- Nu mai vreau pariuri cu tine, ai văzut ce i-ai făcut lui Faust. Știu că a fost opera mea, însă nu ar fi fost posibilă dacă nu îți cunoșteam micile secrete. Știu că ești înzestrat cu multe puteri, nu am apelat niciodată la tine, mai ales pentru că văd că și tu duci existența unui om obișnuit.
- Firește, în fantezie m-ai prezentat în postura de sursă a răului, deși tu știi că  nu i-aș face rău nici unei muște, în realitate. Ok, să zicem că am agreat asta pentru ca romanul tău să fie un bestseller și, poate cel mai important lucru, pentru ca oamenii să primească o lecție, un model de “așa nu”, desprins din comportamentul lui Faust.
Ce-ai zice dacă ți-aș mărturisi că am tras cu ochiul în laboratoarele celor de la știință și am aflat că le-a venit ideea să construiască o mașină a timpului? Îți dai seama că eu pot călători oriunde, oricând, dar… nu cu oricine. Nu numai în spațiu, ci chiar și în timp. Ești singurul care cunoaște secretul meu. De ce nu am încerca să scoatem ceva avantaje din asta?
Nu am avut niciodată un partener de dialog cu orizonturi atât de deschise, așa cum ești tu. Nu am nevoie de nimic în schimb…
- Hmm, dar poate eu am nevoie. Mefisto, aș vrea să fiu nemuritor, asemenea lui Faust, aș vrea să am tot timpul din lume să vizitez pământul, să mă pot deplasa în orice colț al lumii care merită explorat… o viață nu îmi ajunge pentru asta. Știu că Faust a greșit, însă în fundul sufletului toți oamenii au dorința lui…
- Ce rost are să fii nemuritor? Vei fi, oricum, prin opera ta! În rest, prea mult timp te-ar aduce în pragul disperării… nu vei mai aprecia nimic, vei amâna orice activitate, nu îți vei termina opera, poate nu îți vei termina nici studiile! Îți pot face un dar inedit. Sa zicem, dacă am putea călători 200 de ani în viitor, împreună, pentru a putea vedea cele mai frumoase locuri de pe planeta, ce ai spune?  Dacă am rămâne fideli secolului XVIII și te-aș duce prin aceleași locuri, multe construcții nu ar fi încă gata, plus că nu avem încă nici mijloacele de transport adecvate pentru a cuprinde totul. Prin 2019/2020, de exemplu, ar fi un timp ideal pentru a realiza tot ce am în plan. Și am și un ajutor de neprețuit- agenția de turism Christian Tour. Oamenii din agenție (da, oameni din viitor, ne putem baza pe ei), ne vor oferi cele mai bune ocazii de a vizita, să zicem, pentru început Roma- vestigiile Imperiului Roman te vor lăsa fără cuvinte. În secolul XXI este ideal de vizitat, italienii au scăpat de fascism (nu știi ce e, dar îți explic pe drum), poți vizita cele mai mari muzee din Roma, putem mânca din celebra bucătărie italiană (nu se compară cu nimic din ce ai gustat tu și, crede-mă, poate nu vei avea timp să gândești în termini de bine și rău, însă vei fi fericit) și îți poți pune o dorință la Fontana di Trevi.
       
   Sursa: Christian Tour
Putem profita de circuitele exotice Christian Tour și să organizăm un sejur în Varadero, în Cuba. Sunt sigur că e momentul oportun să vizităm această țară, încă plutește în aer nostalgia comunismului sud-american, au mașini retro și plaje senzaționale, cubanezii sunt un amestec inedit de culturi (nu știi ce e comunismul, îți voi explica eu chiar și diferența dintre comunismul sud-american și cel sovietic) și, dacă apele Pacificului sunt liniștite, vei rămâne uimit de cum se face plajă în secolul XXI.
Sursa: Christian Tour
Sunt convins, după cum te știu, că cel mai mult vei fi atras de circuitele culturale Christian Tour. Nu vei vrea să ratezi Franța, Grecia (da, știu că grecii te inspiră foarte mult), Spania, iar Țările Nordice îți vor arăta adevăratul chip al civilizației (ok, și dacă vom vizita Germania nu vei avea de ce să te plângi).
În India și Japonia îmi doresc eu neapărat să ajung, știu că dacă îmi vine vreo idee malefică, acolo îmi găsesc liniștea interioară. Visez să dansez pe o plajă din Goa și să fac meditație în Tibet.

- Sună utopic, dragul meu Mefisto… mă simt total depășit. Nici nu știu cum să mă pregătesc fizic și psihic pentru asemenea călătorii. Mă voi întoarce acasă bătrân. Sunt înnebunit după secolul în care trăiesc, tocmai am descoperit o noutate- muzica lui Mozart. M-a transpus în călătorii sublime, de neuitat.
- Stai liniștit, Mozart va fi atât de cunoscut în secolul XXI, încât îl vei putea asculta la căști când te duci să îți cumperi pâine sau, în avion, în drumul spre una dintre destinațiile noastre. Și, legat de timp, chiar nu e o problemă.  Cred că în 2019, dacă ne organizăm eficient, putem să facem tot ce ne-am propus în mai puțin de 80 de zile. “Ocolul pământului în 80 de zile”… cum va scrie Jules Verne, un tip care a prevăzut multe dintre invențiile pe care noi le vom folosi din plin în călătoria noastră.
Nu numai Mozart, dar și tu vei fi celebru, dragă Johann. Va trebui să te deghizezi într-o ținută casual, poate niște blugi și un tricou polo, pentru a nu da de bănuit.
- Sunt gata să îmi fac bagajul!
- Nu te grăbi. Comandăm totul online când ajungem acolo, inclusiv biletele de la Christian Tour.

Articol scris pentru proba 6, Superblog 2019

luni, 7 octombrie 2019

Answear- haine pentru starea ta de spirit

Întotdeauna am optat pentru propriul stil vestimentar, fără să țin cont de trenduri și de modă. Personalitatea și starea mea de spirit sunt cei mai buni indicatori ai unei ținute care să mă facă să mă simt fabulos, așa că aleg mereu haine în funcție de ele, dacă se nimerește să fie și în trend, cu atât mai bine.
În facultate am adoptat pe rând stilurile sport casual, hippie, rock, boho, casual elegant, însă în toate au fost câteva elemente cromatice, croieli, anumite detalii care mă definesc și, ulterior, din fiecare stil am păstrat ce am considerat că mi se potrivește.
Ador nunațele de roșu, maro, fucsia, verde, îmi place negrul, albastrul electric, magenta, galben, protocaliu. Îmi plac gecile de piele, rochițele înflorate, bocancii, cămăsile în carouri, paltoanele clasice, corseturile, lenjeria neagră, little black dress, sacourile versatile, fularele, eșarfele, accesoriile (din argint, în special, dar și tot soiul de gablonțuri sau piese handmade), gențile și botinele.
Nu-mi plac hainele lucioase, satinul, puloverele pe gât, pantofii stiletto, accesoriile din lac sau din plastic, latexul sau alte materiale sintetice, blănurile naturale, căciulile, treningurile, colanții pe post de pantaloni, hainele sclipicioase cu pietricele și logo-uri ostentative.
Cel mai urât cadou vestimentar pe care l-am primit a fost de la tatăl meu, un trening pe care mi l-a cumpărat pe când aveam vreo 10 ani și care îmi vine și acum, iar cel mai frumos cadou a fost o rochie albastră pe care mi-a oferit-o soțul meu, însă pe care, bineînțeles, am ales-o eu.
Toate femeile știu că punctul G este la finalul cuvântului shopping, bărbații nu sunt prea încântați de asta când le însoțesc în explorările interminabile din magazine, însă de ce să nu îți asiști aleasa inimii în orice demers care îi aduce plăcere? Recunosc, personal prefer să merg singură prin magazine, însă lately, de când programul meu e foarte încărcat, aleg să comand online cam 80% din noile achiziții vestimentare.

Answers m-a ajutat de cele mai multe ori să găsesc ținutele potrivite stilului meu și îi  sunt extrem de recunoscătoare  pentru asta. Găsesc atât piese vestimentare clasice, cât și ultimele noutăți în materie de modă. Interfața site-ului este prietenoasă, ușor de utilizat, iar serviciile de livrare sunt ireproșabile (la fel și modaliatatea de retur). 
Pe lângă faptul că reușesc să găsesc haine pentru mine, îl ajut și pe soțul  meu să comande acel minimum de haine de care are nevoie. El e total anti-fashion, nu suportă să  meargă la shopping și cumpără strict ce are nevoie: un pulover, o pereche de jeans, o cămașă, un palton, câteva bluze, tricouri și încălțări. Urmăresc  perioadele de promoții de pe site (săptămânal poți găsi haine de calitate, la un preț redus) și, de multe ori s-a întâmplat să găsesc articolele preferate la reducere. 
Pe lângă asta, există și alte suprize, dar vă las să le descoperiți, odată cu înscrierea la newsletter .

Așa că adio goană nebună prin magazine, timp consumat inutil în aglomerație, dezamagire când nu găsești mărimea potrivită la magazinul preferat, bani cheltuiți în plus când ești atras de lucrurile expuse și de care nu ai nevoie. Shopping-ul online are și  această  latură benefică a realizării în mod rațional a cumpărăturilor, precum și  posibilitatea de a returna produsele daca nu corespund așteptărilor tale (in magazinele fizice de multe ori nu primești  banii inapoi, ci trebuie să înlocuiești  produsul).
De ce să nu te bucuri de o ceașca de cafea, într-un decor colorat si aromat de toamnă, alături de cineva drag, realizând  din câteva  click-uri cumpărăturile, decât să pierzi timpul aiurea prin magazine?
Savurează  momentele de liberatate și fii prezent pentru lucruri care cu adevărat contează!

Articol scris pentru Superblog 2019, proba 1






duminică, 29 septembrie 2019

Superblog 2019



   Toamna a reprezentat dintotdeauna începutul unui sezon în care mă simt dinamică, motivată să fac lucruri mărețe și să caut noi oportunități de dezvoltare personală. Printre multe lucruri pe care mi le-am propus în toamna asta și care reprezintă proiecte cărora mă dedic cu tot sufletul, unul dintre ele va fi Superblog 2019- ediția de toamnă.
    Sunt Ancuța, am 30 de ani, sunt născută în noiembrie (luna visătorilor), sunt psiholog  și logoped pentru copii, iubesc ceea ce fac și zi de zi pun pasiune în activitatea de la cabinet, i always look on the bright side of everything,  ador latura umanistă a vieții (psihologia, literatura, filosofia, artele), îmi plac competițiile care implică eforturi creative și se concretizează în rezultate utile societății. Când toate merg bine , dar și în suișurile și coborâsurile inerente oricărui “destin” de om asumat sau de om, în general, mă face să zâmbesc soțul meu care, recunosc (recunoaște și el :)) ), devine morocănos când intrăm în competiție în diverse contexte. Având multe pasiuni comune, dar și multe idei diferite, până nivelăm asperitățile unor divergențe, ne face plăcere să ne contrazicem , apoi ne dăm dreptate reciproc, însă fiecare rămâne cu ideea lui inițială. El a participat și la ediția din primăvară, așa că are ceva experiență. Eu sunt novice, însă învăț repede, așa că sunt sigură că se va bucura din plin când îi voi sufla  premiile de sub nas :)).  
     Ce m-a determinat să mă înscriu? Curiozitatea, pasiunea pentru scris, comunitatea frumoasă pe care am cunoscut-o în primăvară- la Gala Superblog, probele creative (recunosc că îmi venea să mă apuc și eu de scris, în timp ce Nucu răspundea provocărilor lansate în competiție), plăcerea de a citi viziuni diferite asupra unei teme și entuziasmul contagios al participanților de la ediția anterioară. 
    Nu cred că voi participa la toate probele (jobul meu e foarte solicitant), ci doar la acelea care îmi plac și care mă inspiră. Am privit mereu scrisul ca pe o modalitate terapeutică de exprimare, așa că nu voi privi concursul ca pe o cursă, ci ca pe o activitate în care să mă implic cu plăcere. 
   Să dăm, deci, startul la relaxare! 🙂

marți, 19 ianuarie 2016

Cosmic, intraductibil

Imi pun in ordine gândurile,
sunt niste cocori risipiti aiurea
de vuietul toamnei,
ma regăsesc doar ca sa ma pierd
cu iuțeală
intre un gând
si rapida sa uitare...
gândurile uitate nu imi mai revin,
sau daca le prind,
imi pare că-s noi, sclipitoare.
gândurile vechi nu ma părăsesc niciodată,
sunt primele cunostinte
din primele ceasuri de singurătate.

La sfârșitul vietii
n-am sa uit,
si ma voi transforma in Salvador.

uneori ma simt
ca si cum as fi adus pe lume
o mie de prunci.
jumatate din ei sunt ucigași,
cealaltă jumatate ii judecă,
eu mă împart între cele
două tabere
si sunt martorul care jură strâmb.
o mie de prunci
nu si-au cunoscut tatăl
si toti o mie ma întreabă
si trag de mine
într-o parte si-ntr-alta
ca de ce am încercat să le fiu tată,
când eu nu stiu cum e sa fii mamă.
o mie de prunci s-au născut azi
si urlă,
si se ascund sub clopote păgâne,
isi muşca pumnii,
aruncă cu ei in pantece,
in rugină,
in sunete,
intr-o cutie rotundă,
in care se razboiesc de la începutul lumii,
o seară si o dimineață.

iubirea ta o văd acum in fiecare semn de pe perete.
nu am sa zic nimic,
n-am sa marturisesc,
pentru ca ieri eram alta.
fiecare stea are un obraz,
asa cum fiecare animal are un suflet.
fiecare masina are un timp de viaţă,
asa cum fiecare mort are timp pentru vesnicie.
azi, imaginea din mintea mea
o transcriu pe obrazul curat
al unei stele.
tu ai sa o privesti
cu cotul rezemat de pervaz
si-ai sa închizi fereastra
când ai sa îti dai seama că:
- animalele au prea mult suflet,
- mașinile au prea mult timp,
- morții au prea multă viată înainte,
- stelele nu îşi spală obrazul şi tu nu ştii prea clar care sunt visele mele, plânse in imagini.

vineri, 9 august 2013

punct!

miscarea pleoapelor tale
imi dezvaluie orice fixare anormala
a unui punct imaginar.
ma pun in pielea punctului imaginar
si imi pare ca ma doare
sa imbrac pe fiecare bucata din mine
vesmintele unui peisaj care se tot schimba
de la o frica a ta la alta.

uneori, punctul imaginar pe care il fixezi
sunt eu insami,
sunt punctul pe care il fixezi
si sunt in acelasi timp
focarul de frici din spatele lui.

sunt expresia grijilor tale
si un reper oarecare
de care privirea ta se agata,
nevazandu-ma,
doar plimbandu-ma in mintea ta
de la o frica la alta,
cu un ochi sau celalalt,
miscandu-ti pleopele,
fixandu-ma.

sunt femeia imobilizata intr-un punct imaginar
de pe un perete.
sunt marmura alba.
sunt un un poster.

sunt al doilea punct de suspensie
care insoteste orice exclamare
a pleoapei care tresare.

sunt in fiecare zi un semn,
un punct trasat nevrotic,
un punct care, analizat la microscop,
poate fi virgula,
poate fi ceas,
poate fi un semn de intrebare,
poate fi gura,
poate fi nas,
o lebada
sau o femeie oarecare.

duminică, 15 aprilie 2012

XI

Pe rand, si-a omorat trei frati, poate doar trei cunostinte, poate doar trei stari ale eului, sperand ca râul va spala sangele... Din felul in care respiratia vazduhului, sacadat, transmitea senzatii, a aflat ca urmatorul gest ar putea fi, din nou, crima. A lasat deoparte, parca in alt punct cardinal, ciocanul, parca in alt colt obosit al junglei, obsesia repetitiei, parca in alt camp vizual, camera de filmat, parca pe chipul altui perete... oglinda. Usa se inchide, cand tot ce-i mai atarna in brate ca o ciorna este manualul de recunoastere treptata. Spala acum rochii si cranii, picioruse, un chip si masa murdara... mainile roz-stravezii reflecta lumina, intr-un univers fara pamant, exista totusi pietrele si apa care se strecoara printre ele. Un univers in care oamenii fabrica mai usor iluzii durabile. In lumea din pietre sunt numai mâini si glasurile mainilor care se frang deasupra apelor ca niste poduri... apele raman uneori singure, fara sa pastreze in adancimi sau limpezime urmele nostalgiei sau nevoia unei prezente oarecare. Un peşte mi-a zambit inapoi, din albia raului... mi-am dorit atunci ca timpul sa curga fara sa spun "oricum curge".

sâmbătă, 17 martie 2012

that's what i want



Vreau sa te cunosc si sa iti mangai trupul, sau doar sa bem o cafea, intr-o amiaza ploioasa, sa rasfoim albume de arta si sa ascultam jazz, sa ne rasfatam cu ciocolata, sa stam goale pe aceeasi canapea si sa avem un ras molipsitor.



Ocolul pământului alături de Christian Tour, la braț cu un filosof

Goethe nu mai era de multă vreme copilul răsfățat și plin de ifose pe care îl crescuseră în puf mătușile sale. Junele era scum un simplu tâ...