VI

Ziua in care te-ai simtit ca cicatricea unui fruct si ti-a fost bine. La apus, au aparut langa copacul tau niste maini care au stiut sa te vindece, fara sa le-o ceri. Fructele indraznesc prea arareori sa mai ceara ceva, cu atat mai putin cicatricile lor. Boala ta au luat-o aceste maini, au ingropat-o la radacini si au mangaiat apoi locul potrivit pana tu te-ai obisnuit cu starea de sanatate. E dificil sa te acomodezi cu starile de sanatate, stiind ca puteai sa compromiti tot fructul, sa atarni de ramura ta ca o boala fara nume si sa iti pierzi orice demnitate de poama. Partea cea mai proasta cand pleznesti de prospetime e sentimentul oribil ca cineva se poate gandi la tine ca la bun-de-pus-la-conserva. Dar pentru asta exista terapeuti anonimi, cu mainile curate, care vin si se aseaza tiptil langa tine. In oricare amurg.