
Azi in scenariu zambeai, vorbind despre cum ti-ai petrecut viata pana la mine, sau cum ai fi vrut, nu stiu sa fac diferenta. Am baut dintr-o cana si am crezut ca tacerea mea o sa fie urmatoarea poveste, pentru viitoarele chipuri, care te vor intreba cum ti-a trecut vremea sau cum ai iubit, nu vor sti nici ele sa faca diferenta. Sunt sigura de asta, ca de linia dreapta a diminetii in care m-ai iubit.
Tot azi, am indragit doar raceala diminetii, care a inghitit in culoarea ei tot restul... cat m-as chinui, nu imi amintesc ce-a mai fost, ce-ar mai fi putut fi.