Totul se frange din interior

Proza feminina se complace de cele mai multe ori in detalii nesemnificative care iti taie respiratia, ca un mobilier greoi, baroc, slefuit de timp intr-un fel neautentic. Cat artificial pe langa limpezimea de clestar a condeiului masculin, foarte ascutit si sensibil in acelasi timp prin simplitatea si profunzimea asocierilor izvorate din suprafata neteda a realitatii, care scapa femeii. Femeia nu vede evidenta, atribuie sens oricarui fleac, iar cand mijloacele de intelegere o depasesc scorneste pentru fluturi aripi greoaie de diamant.