Ma regasesc in nuante suspecte de albastru incredibil de alb, admir fantezista lucratura a unei chei cu care imi zavorasc periodic starile de abandon si ma incanta sa ma dezvalui fragmentar pe polita unui cerc restrans de spectatori dezinhibati. Nu clisee retrospective, nu inacntatii soporifice in fata oglinzii prafuite, nu celebrari tendentioase ale noptilor cand in menajerii se toarna filmele mute... ma reintregeste doar concupiscenta reificata a discursului soptit in urechi anonime, in compartimente goale de accelerat, despuiat de puncte esentiale si adaugiri pueril de sistematice.
Savoarea cafelelor pe buze adormite, oftatul palid al usii inchise pe fuga, dimineata lunga, tomnatica, croita atemporal pentru inca o imbratisare, inca un raspuns, inca o grimasa ascunsa de suvite indecise, urmate de refugiul navalnic intr-o pagina de metaliteratura- trecerea in plan secund a regretelor neelucidate de ramas-bun...
Galeria "minutismelor" vitale.
Oare daca o sa rog un copil sa ma invete sa inalt un zmeu voi fi mai curajoasa ?
Galeria "minutismelor" vitale.
Oare daca o sa rog un copil sa ma invete sa inalt un zmeu voi fi mai curajoasa ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu