Proba de calatorie, insemnata postum

Ciutura atarna a sfidare pe fundalul arsitei inecacioase. In desertul deposedat de ultima licarire de viata se inalta piedestaluri... pentru vanitati, orgolii, vise imprastiate si alte stranii fructe ale pamantului- prea aproape sa le gusti, fie si pe ascuns. "Sus, inainte !" , iti ordoni, stramosii au netezit drumul pe curcubee, trunchiuri de brad... de ce sa nu iti oferi prilejul unei cai intoarse din Paradisul pustiit ? Prin temple iluzorii, tampla intarzie sa zvacneasca, asculti la liniste pana nu o mai auzi decat in melodia sfaramarii unei pietre... inaintezi.... spre un potential gramofon care sa taca, pe potentialele-ti picioare, care printr-un potential absurd nu vor mai umbla decat taras, fara de tine si potentialele tale ganduri. Olfactiv, nu se mai simte decat dulceata gretoasa a cuvintelor prost combinate, care refuza sa-ti plamadeasca preaplinul in mantii difuze de emotie, cu care sa te invalui in asteptarea unei a doua faceri.